BÎZGA R. vs Ministerul Justiției al RM - Acţiuni privind încasarea prejudiciului material, sumei

Dosarul nr. 2-2102/2023
HOTĂRÂRE
în numele Legii
Dispozitivul hotărârii pronunțat
la data de 18 aprilie 2024
Judecătoria Chişinău, sediul Centru
Instanţa compusă din:
Preşedintele şedinţei, judecător
Culinca
Grefier
Malcic

municipiul Chişinău

Eugenia
Vanesa

examinând în ședință de judecată publică cauza civilă la cererea de chemare în judecată
înaintată de ***** împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și
moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor de judecată,
a constatat:
Argumentele participanților la proces
La 4 aprilie 2023, reclamantul ***** s-a adresat în Judecătoria Chișinău, sediul Centru
cu cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la
repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
În fapt, reclamantul a menționat că, în perioada 23.12.2019-15.09.2022, ilegal a fost
subiect al unei cauze, fiind acuzat de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate
și Cauze Speciale, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.
Detaliază că, la 24.08.2017, ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP DEUPCE Igor
Armanu, a dispus începerea urmăririi penale în cauza penală nr.2017790130, pe faptul comiterii
escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de
încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art.190
alin.(5) Cod penal.
Ulterior, prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri
excepționale al SUP IP a DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a dispus
începerea urmăririi penale în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere,
săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infraciunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod
penal.
Reține că, prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26.12.2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130.
Iar, la 23.12.2019 ora 06:50 pe marginea cauzei penale nr. 2019790151, a fost reținut pe
termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția corporală.

Menționează că, la aceiași dată 23.12.2019, în domiciliu și în automobilul său a fost
efectuată percheziția, opinând că, i-au fost violate proprietatea și viața personală.
Reclamantul notează că, urmare a percheziției la domiciliu, au fost ridicate mai multe
obiecte din aur și bijuterie (2 inele, 2 coliere, 2 lănțișoare, 1 brățară, 7 cercei, telefonul mobil
Apple de model Iphone 6S, ceas cu curea alba de model Zen, ceas de culoare neagră Hublot
Geneve, ceas Emporio Armani, un stick Transcend de 8 Gb, Cartela Orange, Cartela Moldcell,
card bancar Moldinconbank).
Susține că, la 23.12.2019 a fost reținut și pus sub învinuire, încriminându-i-se comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, precum că, de comun acord și împreuna cu
*****, ***** și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penala, acționând intenționat,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în
mod conștient survenirea acestora, acționând prin participație, sub forma grupului criminal
organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de autor, urmărind scopul
dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată
a unei fapte mincinoase, aproximativ la începutul lunii februarie 2019, aflându-se în municipiul
Chișinău, sub pretextul investirii mijloacelor financiare în obiecte prețioase, a convins-o pe
***** să procure un diamant de 2.11 carate, încrustat într-un inel, invocându-i un pretext
inventat și fals, ducând-o astfel în eroare, precum că, acest obiect prețios ar aparține unui
prieten de al său și este de vânzare, și primind de la aceasta suma de 25 mii euro, care conform
ratelor oficiale ale Băncii Naționale a Moldovei la data săvârșirii infracțiunii constituia suma de
490.702 lei, pe care, i-a însușit, folosindu-i în interese personale. Ulterior, continuându-și
acțiunile sale criminale, în vederea realizării scopului infracțional, exprimat printr-un
comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că a găsit un compărător care îi va achita suma
de 60 mii Euro pentru acest diamant, a însușit de la aceasta și acest diamant, cauzându-i ultimei
daune în proporții deosebit de mari.
Concretizează că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24.12.2019,
s-a admis parțial demersul procurorului și i s-a aplicat măsura preventivă - arest preventiv pe un
termen de 25 zile.
Astfel, conchide că, datorită procurorului și judecătorului, a sărbătorit Anul Nou 20192020 în Penitenciarul nr.13 Chișinău, în condiții inumane și degradante.
În continuare, relatează că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
14.01.2020, s-a admis parțial demersul procurorului și s-a prelungit termenul arestului
preventiv pe un termen de 20 zile în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, la fel în condiții inumane și
degradante.
Comunică că, ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
31.01.2020, s-a admis demersul procurorului și s-a prelungit măsura preventivă - arest la
domiciliu pe un termen de 30 zile. iar, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
03.03.2023, s-a respins demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu.
Consecvent, constată că, a fost lipsit ilegal de libertate, fiind izolat de societate, lipsit de
condiții umane de trai și de hrană, baie/veceu, comunicații și telecomunicații, fiind plasat ilegal
în arest preventiv în condiții inumane și degradante și în arest la domiciliu în perioada
23.12.2019- 03.03.2020 — 71 zile.
Concretizează că, începând cu 03 martie 2020, în privința sa nu au mai fost efectuate
acțiuni de urmărire penală cu sau fără participarea sa.
Totodată, menționează că, prin ordonanța procurorului în Procuratura pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Eugen Manolachi din 15.09.2022, s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului deoarece fapta nu a fost comisă de acesta,
fiindu-i restituite obiectele ridicate în urma percheziției efectuate la domiciliu din 23.12.2019.
Pe cale de consecință, notează că, timp de 997 zile a fost învinuit de comiterea
infracțiunii deosebit de grave, prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, pedeapsa fiind de la 8 la
15 ani privațiune de libertate.
Consideră că, prin acțiunile sale arogante de percheziție la domiciliu și percheziția
corporală a reclamantului din data de 23.12.2019, a fost afectat grav psihicul fiicei minore *****.
născută la data de 02.11.2011, care potrivit procesului-verbal de evaluare psihologică din
15.01.2020, avea tablou clinic de tulburări de stres posttraumatic cu repercusiuni la nivelul
sferei afective anxioso-depresive, fiind necesară consultația medicului psihiatru și ședințe
psihoterapeutice.
Reține la caz jurisprudența CEDO, care în cauza Kalashnikov c. Rusiei, precum și în
cauza Ostrovar c. Moldovei, Curtea a constatat că, supraaglomerarea deja ridică în sine o
chestiune în temeiul articolului 3 al Convenției, în special când ea durează perioade lungi de
timp, așa cum se reține în cazul lui ***** în Penitenciarul nr. 13 — Chișinău.
Face trimitere că, în cazurile anterioare, în care reclamanții au avut la dispoziție mai
puțin de 3 m2 de spațiu vital, Curtea a constatat că supraaglomerarea era suficient de gravă încât
să justifice, în sine, constatarea încălcării art. 3 din Convenție (Sulejmanovic c. Italiei, 16 iulie
2009, &51; Lind c. Rusiei, 6 decembrie 2007, &59).
La fel, consideră că, deținerea sa ilegală în condiții inumane se raportează și la
prevederile art. 255 alin. (4) Cod de executare, conform căruia, norma de spațiu locativ stabilit
pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2 .
Astfel, conchide că, prin deținerea ilegală în condiții inumane la etapa de urmărire
penală, a fost încălcat cât prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale, precum și punctul 464 Hotărârii Guvernului RM 583 din
26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați, fapt care
confirmă în opinia reclamantului că, se deținea în condiții inumane și degradante.
Prejudiciul moral pentru deținerea ilegală în arest preventiv timp și în arest la domiciliu,
reclamantul îl estimează la suma de 350 000,00 lei.
Totodată, pentru faptul că Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale i-a acordat statutul procesual de bănuit/învinuit în comiterea infracțiunii
deosebit de grave în cauzele penale sus-menționate timp de 997 zile, pentru tragerea ilegală la
răspundere penală/acordarea calității procesuale de bănuit/învinuit/efectuarea ilegală a
percheziției la domiciliu/efectuarea ilegală a percheziției în automobil/efectuarea ilegală a
percheziției corporale/ridicarea și nerestituirea timp de 997 zile a obiectelor ridicate în urma
percheziției la domiciliu/trauma psihică a copilului minor *****/deplasarea casa-procuraturainstanța de judecată-casă, își estimează prejudicial moral la suma de 1.200.000 lei pentru
deținerea calității procesuale de învinuit.
Conchide în acest sens că, odată cu pornirea procesului penal și acordarea statutului
procesual de învinuit din 23.12.2019, prin acțiunile întreprinse în cadrul cauzei penale, a fost
supus unei persecuții fără precedent pentru acțiunile, pe care nu le-a comis.
Astfel, reclamantul menționează că, în perioada anilor 2019-2022, pe parcursul urmării
penale, a fost supus mai multor acțiuni ilegale ale organului de urmărire penală, Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și instanței de judecată,
judecători de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău, fiind tras
nelegal la răspundere penală, motiv pentru care a avut de suferit din punct de vedere moral,

material, psihic, reputațional dintre care: reținerea, percheziția, arestarea, obligația de a nu
părăsi țara.
Consideră că, prin investigarea sa în calitate de învinuit la faza de urmărire penală,
chemarea publică la acțiunile procedurale în calitate de bănuit și învinuit, aducerea în fața
judecății în calitate de reținut/arestat, cercetarea cauzei penale de către instanță, reținerea,
percheziția corporală, percheziția la domiciliu, reținerea, arestarea preventivă, arestarea la
domiciliu, obligația de a nu părăsi țara, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care reclamantul
l-a estimat la suma de 1.300.000 lei.
Pornind de la argumentarea invocată de către procuror în ordonanța privind scoaterea de
sub învinuire, consideră că, ilegal i-a fost incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin.( 5) Cod penal, iar pentru a se ajunge la concluzia de lipsă a elementelor infracțiunii în
acțiunile sale, au fost necesari 2 ani și 9 luni, perioadă în care a fost într-o continuă stare
alarmantă și de stres, fiind neglijat în mediul său profesional de către colegi și colectivul de
muncă, iar în cel public fiind tratat cu dispreț de către societate, precum și în cel privat și
familial.
În cumulul celor menționate și prin invocarea prevederilor art. 53 alin.(2) din Constituția
RM, art. art. 1, 2, 3 alin.(1), art.6, art.7 lit. a), c), g), art.10, art.11 alin.(1-3), art.13 alin.(1) din
Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, art.
254 Cod de procedură penală, art. 1998, art. 2007, art. 2036, art. 2037 Cod civil, art. 94 alin.(1),
art.96 alin.(1), art. 236, art. 238-241, art. 362 slin.(1) Cod procedură civilă, solicită instanței,
încasarea din contul Ministerului Justiției a sumei de 350.000,00 lei cu titlu de prejudiciu
moral, pentru aplicarea ilegală a măsurilor preventive, suma de 1.200.000,00 prejudiciu moral,
pentru tragerea ilegală la răspundere, acordarea calității procesuale, efectuarea acțiunilor de
urmărire penală, compensarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică.
Prin referința depusă la caz, reprezentantul pârâtului Ministerul Justiției al RM, Daniel
Pantea, acționând în bază de procură nr.14 din 17.02.2023, a solicitat respingerea integrală a
acțiunii depusă de *****, ca fiind nefondată.
Cu referire la cele invocate de reclamant, menționează că, toate acțiunile organului de
urmărire penală au fost îndreptate în vederea elucidării tuturor circumstanțelor, asupra
elucidării vinovăției sau nevinovăției persoanei reclamante prin actul de sesizare, privind
existența bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii.
Menționează că, organul de urmărire penală, acționează cu bună credință, cu suficientă
diligență, întreprinde măsuri în vederea efectuării obiective a tuturor acțiunilor de urmărire
penală.
Consideră că, atât cuantumul prejudiciului moral cât și cuantumul pentru pretinsa
arestare ilegală, constituie pretenții iluzorii, în lipsa unor acte confirmative privind caracterul
ilicit al acțiunilor întreprinse de organul de urmărire penală.
Totodată, menționează că, orice eventuală sumă, dispusă a fi compensată, nu poate fi
încasată din contul Ministerului Justiției, dat fiind că, potrivit Legii 1545, repararea
prejudiciului se efectuează din contul bugetului de stat.
În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantului, Denis Terioșchin,
acționând în bază de mandat avocațial nr.1780957 din 03.10.2023, a solicitat admiterea
integrală a cererii de chemare în judecată în fapt și în drept, reieșind din argumentele invocate
în cerere.

Reprezentantul pârâtei Ministerul Justiției, Daniel Pantea, în bază de procură nr.14 din
17.02.2023, a solicitat respingerea acțiunii pe motivele invocate în referința depusă.
Intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind legal citată
potrivit avizului de recepție DS8007731831AS (f.d.64), în ședința de judecată, nu a delegat un
reprezentant.
În temeiul art.206 Cod procedură civilă, instanța a dispus examinarea cauzei în absența
reprezentantului intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova.
Aprecierea instanței de judecată
Audiind participanții la proces, studiind materialele dosarului, examinând probele
administrate întru dovedirea celor invocate și raportându-le, pe ansamblu, la prevederile legale
ce guvernează speța, instanța de judecată consideră necesar de a admite parțial cererea de
chemare în judecată pentru raționamentele ce urmează.
În conformitate cu art. 5 alin. (1) Codul de procedură civilă, orice persoană interesată
este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi
apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
În acord cu art. 117 alin. (1) Codul de procedură civilă, probe în cauze civile sînt
elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea
circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile părţilor, precum şi altor circumstanțe
importante pentru justa soluţionare a cauzei.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă
legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei
sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile
părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi
procedural ce urmează a fi aplicate.
În acord cu art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre
examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială
concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru
soluționarea justă a cazului.
Conform dispozițiilor art. 130 Codul de procedură civilă, instanța judecătorească
apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală completă,
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege, astfel încît fiecare probă apreciindu-se de instanță privitor la
pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura
lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.
În accepțiunea art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie
legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate
nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.
În temeiul art. 240 alin. (1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii, instanţa
judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru
soluţionarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi,
legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admisibilitatea acţiunii.
Prin prisma art. 6 CEDO și a art. 241 din Codul de procedură civilă, întru asigurarea
legalității și temeiniciei hotărârii, instanțele de judecată au obligația de a-și motiva hotărârile,
care trebuie să cuprindă circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se
întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la
respingerea unor probe, răspunsuri la argumentele părților și legile de care s-a călăuzit instanța.
Așadar, lucrările cauzei denotă că, la 24.08.2017, ofițerul superior de urmărire penală al
SUP IP DEUPCE Igor Armanu, a dispus începerea urmăririi penale în cauza penală

nr.2017790130, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică
infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.9).
Prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al SUP
IP a DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a dispus începerea urmăririi penale
în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit
de mari, adică infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (f.d.10).
Prin Ordonanța din 27.11.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, s-a dispus efectuarea percheziției la domiciliul lui ***** (f.d.15-17).
Concomitent, prin Ordonanța din 27.11.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, s-a dispus efectuarea percheziției în automobilul lui
***** (18-20).
La data de 23.12.2019, prin Ordonanța emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, procuror Vinițchi Pavel, s-a dispus reținerea lui
*****, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.21-22).
Potrivit Ordonanței din 23.12.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, procuror Vinițchi Pavel, ***** a fost pus sub
învinuire, încriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,
precum că, ***** *****, de comun acord și împreuna cu *****, ***** și alte persoane nestabilite
de organul de urmărire penală, acționând intenționat, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea
acestora, acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, distribuind
preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de autor, urmărind scopul dobândirii ilicite a
bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase, aproximativ la începutul lunii februarie 2019, aflându-se în mun. Chișinău, sub
pretextul investiri mijloacelor financiare în obiecte prețioase, a convins-o pe cet. ***** să
procure un diamant de 2.11 carate, încrustat într-un inel, invocându-i un pretext inventat și fals,
ducând-o astfel în eroare, precum că acest obiect prețios ar aparține unui prieten de al său și
este de vânzare, și primind de la aceasta suma de 25 mii euro, care conform ratelor oficiale ale
Băncii Naționale a Moldovei la data săvârșirii infracțiunii constituia suma de 490 702 lei, pe
care, i-a insușit, folosindu-i în interese personale, iar ulterior, continuându-și acțiunile sale
criminale, în vederea realizării scopului infracțional, exprimat printr-un comportament dolosiv
și viclean, sub pretextul că a găsit un compărător care îi va achita suma de 60 mii Euro pentru
acest diamant, a însușit de la aceasta și acest diamant, cauzându-i ultimei daune în proporții
deosebit de mari (f.d.24).
Consecvent, potrivit procesului-verbal de reținere din 23.12.2019, ***** a fost reținut în
cauza penală nr. 2019790151, pe termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția corporală
(f.d.28-30).
Tot la data de 23.12.2019, a fost efectuată percheziția și la domiciliul de facto a lui *****
din municipiul Chișinău, strada ***** (f.d. 31-36) și în automobilul de model ,,Lexus” de care se
folosea ***** (f.d. 37-38).
Urmare a percheziției la domiciliul lui ***** din 23.12.2019, în apartamentul, situat în
municipiul Chișinău, strada *****, au fost ridicate mai multe obiecte din aur și bijuterie.

În consecință, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24.12.2019, s-a
admis parțial demersul procurorului și s-a aplicat față de *****, arest preventiv pe un termen de
25 zile (f.d. 39-41).
În același timp, prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26.12.2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130 (f.d.11-14).
La data de 14.01.2020, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis
parțial demersul procurorului și s-a prelungit față de ***** măsura preventivă - arestul
preventiv, pe un termen de 20 zile în Penitenciarul nr. 13 Chișinău (f.d.42-48).
Iar, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 31.01.2020, s-a admis
demersul procurorului și s-a prelungit față de *****, măsura preventivă - arest la domiciliu pe
un termen de 30 zile (f.d. 50-51).
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 03.03.2020, s-a respins
demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu (f.d.52-53).
La 15.09.2022, pe motiv că, infracțiunea incriminată lui ***** nu întrunea elementele
infracțiunii, prin Ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Eugeniu Manolachi, ***** a fost scos de sub
urmărire penală, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.5457).
Cu titlul de cadru legal relevant speței instanța de judecată remarcă prevederile art. 1 din
Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998,
prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condițiile
de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în
procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de
instanţele judecătoreşti.
În accepțiunea art. 2 din aceiași Lege, prin acţiuni ilicite se înțelege acţiuni sau inacțiuni
ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de
urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter
ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană
nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale
persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de
judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul
procedurii penale sau contravenţionale (infracțiuni).
Totodată, prin prisma art. 3 din Legea citată supra, este reparabil prejudiciul material şi
moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a
măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,
tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii,
supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în
cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii
ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum şi în
urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d)
supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a
amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a
altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.
Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de
răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanțele judecătorești.
În acord cu art. 6 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, dreptul la repararea prejudiciului, în
mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile
a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării
urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța judecătorească a
hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei
fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de
procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii
privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului
care exercită activitate specială de investigații.
Prin prisma art. 7 din aceiași normă, în cazurile menţionate la art. 3 alin. (1), persoanei
fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din
muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor
ilicite; b)pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii
sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobânzile aferente, obligaţiile împrumuturilor
de stat şi câștigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa
judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d)
amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată
suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru
asistenţa juridică; f)cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de
aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în
organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.
De asemenea, în conformitate cu art. 10 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, dreptul
persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege
apare în cazurile specificate la art. 6 din Lege.
Iar, conform art. 11 al Legii nr. 1545, mărimea compensației pentru repararea
prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.
Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea
infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea
încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanța de
judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informație despre învinuirea persoanei; d)
durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e)
natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice,
caracterul şi gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua
suferințele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
Instanța de judecată va determina mărimea compensației şi în baza criteriilor specificate
la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi
echitabile a prejudiciului moral.
În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care
învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz, inculpatul are dreptul la reabilitare.

Potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei
de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a oricăror
acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.
Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc când aceasta este bănuită sau
învinuită şi se constată că: 1) fapta nu a fost săvârșită de bănuit sau învinuit; 2) există vreuna din
circumstanţele prevăzute la art.275 pct.1)–3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenţie; 3)
există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal.
Art. 524 Cod de procedură penală stipulează că, persoanele cărora, în cursul procesului
penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești, li
s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate
cu prevederile legislației cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.
În accepțiunea art. 2036 alin. (1), (2) și (3) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a
cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.
Prejudiciul moral se repară indiferent de existența şi întinderea prejudiciului
patrimonial. Reparația prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în
cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere
penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,
aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în
folosul comunității şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Norma de la art. 2037 Cod civil stipulează că, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu
moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul şi gravitatea
prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului,
dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate
aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.
Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în
considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață
familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care,
pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare
şi, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.
În temeiul dispozițiilor legale citate, se instituie obligaţia generală a statului de a repara
persoanelor fizice prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.
În contextul enunțat, instanța reține că, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală
din 15.09.2022 îi acordă lui ***** dreptul de a cere repararea prejudiciului suferit în baza Legii
nr. 1545 din 25.02.1998.
Sub acest aspect, reieșind din materialele cauzei, se atestă faptul că, la 24.08.2017
ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP DEUPCE Igor Armanu, a dispus începerea
urmăririi penale în cauza penală nr.2017790130, pe faptul comiterii escrocheriei, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în
proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.9), iar
prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al SUP IP a
DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a mai dispus începerea urmăririi penale

în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit
de mari, adică infraciunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (f.d.10).
Prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26 decembrie 2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130 (f.d.11-14) iar la data de 23.12.2019, fiind bănuit de
comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, ***** a fost pus sub învinuire
(f.d.24).
Iar, conform Ordonanței Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale din 15.09.2019, ***** a fost scos de sub urmărire penală, pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că infracțiunea incriminată lui
*****, nu întrunea elementele infracțiunii
Succesiv, instanța reține că chiar și în cazul când organul de urmărire penală a respectat
cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de urmărire penală, acest complex de acțiuni în
cumul sunt apreciate ca fiind ilicite odată cu emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire
penală a lui *****.
În acest sens, instanța de judecată reține ca relevante constatările expuse în pct. 8 din
hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010, care a statuat că recunoaşterea
calităţii de bănuit presupune nu numai drepturi procesuale, dar şi restrângerea drepturilor
constituţionale legate de libertatea persoanei, dreptul la libera circulaţie ş.a.
Şi în cazul recunoaşterii calităţii de bănuit pe cel de-al treilea temei – prin ordonanţă –
persoana este supusă unor restrângeri: imposibilitatea legalizării unor acte (spre exemplu, de
identitate), consemnarea faptului respectiv în cazierul judiciar, în cazul cînd persoana este
nevinovată – suferinţa psihologică, cauzată de suspectarea de comiterea unei infracţiuni,
atitudinea societăţii şi a victimei ş.a.
Consecvent, instanța constată temeinicia valorificării dreptului la acțiune în baza Legii
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25.02.1998, precum și de
art.2007, 2036, 2037 din Codul civil.
În conformitate cu art. 219 alin. (4) Codul de procedură penală, la evaluarea cuantumului
despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată i-a în considerare
suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață,
pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.
Prin urmare, ***** a fost învinuit neîntemeiat de săvârșirea pretinselor fapte
prejudiciabile prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, circumstanțe în virtutea cărora a fost
implicat fără temei în multiple acțiuni de urmărire penală (percheziții, ridicări), în conjunctură a
fost reținut la 23.12.2019 ora 06.40 de autorități, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, fapt confirmat prin procesul-verbal de
reținere anexat, arestat preventiv și la domiciliu, acțiuni prin care i s-au adus atingere
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa privată, dreptul
la libera circulație pe care le-a suportat în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale
procuraturii.
Suferințele psihice și fizice provocate de situația creată i-au cauzat consecințe
determinate de retrăiri, încordare psihică, stare de disconfort și alți factori care derivă
suferințele morale.

Sub acest aspect, instanța de judecată consideră că la aprecierea prejudiciului moral va
ţine cont de principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, natura
dreptului lezat, caracterul şi gravitatea suferințelor suportate, durata urmăririi penale, faptul că
pe parcursul desfășurării urmăririi penale în privința reclamantului au fost aplicate măsuri
preventive, inclusiv arestul preventiv, circumstanțe care incontestabil i-au cauzat stare de stres
şi de frustrare reclamantului *****.
Fără a desconsidera suferințele suportate de fiica minoră a reclamantului - *****,
instanța va lăsa fără apreciere evaluarea psihologică a copilului, reflectată în procesul-verbal din
15.01.2020 (f.d. 58-59), or, prin prisma art.11 din Legea 1545, la stabilirea cuantumului
prejudiciului moral urmează să se i-a în calcul caracterul şi gradul suferințelor psihice suportate
de persoana care a fost implicată în acțiunile de urmărire penale și alte acțiuni din cadrul
dosarului penal, ulterior achitată sau scoasă de sub urmărire penală.
În susținere se mai reține că, instanța i-a în considerare și realizările în acest sens a
practicii judiciare, luându-se obligatoriu în considerare și principiul general al echității, iar suma
apreciată să nu fie vădit disproporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
Instanța reţine că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului
moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă şi integrală
despăgubire.
În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu
şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri
nejustificative pentru victimele daunelor.
Or, daunele morale sunt menite să furnizeze o compensație financiară pentru un
prejudiciu moral cauzat, prejudiciu care nu trebuie apreciat ca o îmbogățire fără justă cauză.
Astfel, având în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului
moral, suferințele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate lui ***** prin acțiunile
ilegale ale organului de urmărire penală, instanța conchide că urmează a admite parțial acțiunea
reclamantului, urmând a dispune încasarea din bugetul statului în beneficiu reclamantului cu
titlul de prejudiciu moral, sumă de 100.000,00 (una sută mii lei, 00 bani) sumă care, în opinia
instanței, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce la o satisfacție echitabilă persoanei
vătămate, fiind corelativă cu practica judiciară pe cazuri analogice.
Prin urmare, pretenția în partea în care excedă suma încasată cu titlul de prejudiciu
moral urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or, aceasta este una excesivă și nejustificată.
În acest sens, instanța de judecată consideră necesar de precizat că, deși reclamantul a
invocat faptul că suferințele fizice și psihice ca rezultat al acțiunilor ilegale ale organului de
urmărire penală și a procuraturii au fost determinate și de condițiile inumane din izolatoare de
detenție provizorie, acesta, contrar prevederilor art. 4732 alin. (1) Cod procedură penală care
stipulează că, plângerea împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile
de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează
drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi înaintată de către condamnat
sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanța de judecată în a cărei rază

teritorială se află instituția penitenciară în care se deține condamnatul sau prevenitul ori, după
caz, din care a fost eliberat, nu și-a valorificat acest drept.
Totodată, instanța nu se va expune asupra fiecărui argument invocat, ținând cont de
Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția
Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din care rezultă că pentru a răspunde cerințelor
procesului echitabil motivarea hotărârii trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat
chestiunile esențiale și nu trebuie interpretată ca impune un răspuns detaliat la fiecare
argument (Van de Hurk vs Țările de Jos, 19.04.1994, pct.61, seria A, nr.288).
Succesiv, instanța reține și faptul că reclamantul solicită și repararea prejudiciul material
cauzat ca rezultat al suportării a cheltuielilor în legătură cu asistența juridică de care a beneficiat
pe parcursul examinării prezentei cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părţii care a avut cîştig de cauză
cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se
compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului –
proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
În acord cu prevederile art.96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câștig de cauză
cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi
rezonabile.
Reieșind din norma citată supra și raportată la speță, instanța remarcă că, pe parcursul
examinării litigiului reclamantul a fost asistat și reprezentat în instanța de judecată de către
avocatul Denis Terioșchin, care acționează în temeiul mandatului nr. 1780957 din 03 octombrie
2023 (f.d 2).
Conform Bonul de plată Seria PL nr.874699, pentru asisțența juridică și reprezentarea
reclamantului în instanța de judecată pe cauza civilă privind încasarea prejudiciului,
reclamantul a achitat cabinetului avocatului ,,Denis Terioșchin,, suma de 20 000 lei (douăzeci
mii lei) (f.d.60).
Conform pct.15 al Recomandării Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012 privind
cuantumul onorariilor avocaților şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor
de asistenţă juridică, și pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistenţa juridică
trebuie să fie necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime.
Pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistenţa juridică trebuie să fie
necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime.
Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidenţiază
necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor
documente: a. dovada achitării onorariilor avocaţilor (copii de pe dispoziţiile de plată prin
virament sau bonurile de plată); b. copia de pe facturile de strictă evidenţă, emisă pentru clienţi
persoane juridice şi în alte cazuri stabilite de legislaţie; c. listă detaliată a actelor/acţiunilor
efectuate de avocat şi a timpului aferent acestora ( cu tariful şi orarul).
Respectiv, în baza prevederilor legale enunțate mai sus, instanța consideră oportun de a
admite parțial cerința înaintată de reclamant ce ține de compensarea cheltuielilor de asistență
juridică, și va încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui *****, 10.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de asistența juridică
suportate în prezenta cauză civilă.

Consecvent, pretenția în partea ce excedă suma încasată cu titlul de cheltuieli pentru
asistența juridică, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or, aceasta este una excesivă și
nejustificată, neprobată prin prisma practicii CEDO, care evidenţiază necesitatea prezentării, de
către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a mai multor documente, nu doar bon de
plată.
În conformitate cu art. 96, art. 238-241 și art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă,
h o t ă r ă ş t e:
Se admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de ***** împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
Se încasează din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui *****, cod personal ***** suma de 100.000,00 (una sută mii lei, 00
bani) cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și suma de 10.000,00 lei (zece mii lei,
00 bani) cu titlu de cheltuieli de asistența juridică suportate în prezenta cauză civilă, în total
suma de 110.000,00 (una sută zece mii lei, 00 bani).
În rest, pretențiile lui ***** se resping ca neîntemeiate.
Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de la
data pronunțării dispozitivului hotărârii, prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Președintele ședinței,
judecător
Culinca

Eugenia



Dosarul nr. 2-2102/2023
HOTĂRÂRE
în numele Legii
Dispozitivul hotărârii pronunțat
la data de 18 aprilie 2024
Judecătoria Chişinău, sediul Centru
Instanţa compusă din:
Preşedintele şedinţei, judecător
Culinca
Grefier
Malcic

municipiul Chişinău

Eugenia
Vanesa

examinând în ședință de judecată publică cauza civilă la cererea de chemare în judecată
înaintată de ***** împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și
moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor de judecată,
a constatat:
Argumentele participanților la proces
La 4 aprilie 2023, reclamantul ***** s-a adresat în Judecătoria Chișinău, sediul Centru
cu cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la
repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
În fapt, reclamantul a menționat că, în perioada 23.12.2019-15.09.2022, ilegal a fost
subiect al unei cauze, fiind acuzat de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate
și Cauze Speciale, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.
Detaliază că, la 24.08.2017, ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP DEUPCE Igor
Armanu, a dispus începerea urmăririi penale în cauza penală nr.2017790130, pe faptul comiterii
escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de
încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art.190
alin.(5) Cod penal.
Ulterior, prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri
excepționale al SUP IP a DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a dispus
începerea urmăririi penale în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere,
săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infraciunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod
penal.
Reține că, prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26.12.2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130.
Iar, la 23.12.2019 ora 06:50 pe marginea cauzei penale nr. 2019790151, a fost reținut pe
termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția corporală.

Menționează că, la aceiași dată 23.12.2019, în domiciliu și în automobilul său a fost
efectuată percheziția, opinând că, i-au fost violate proprietatea și viața personală.
Reclamantul notează că, urmare a percheziției la domiciliu, au fost ridicate mai multe
obiecte din aur și bijuterie (2 inele, 2 coliere, 2 lănțișoare, 1 brățară, 7 cercei, telefonul mobil
Apple de model Iphone 6S, ceas cu curea alba de model Zen, ceas de culoare neagră Hublot
Geneve, ceas Emporio Armani, un stick Transcend de 8 Gb, Cartela Orange, Cartela Moldcell,
card bancar Moldinconbank).
Susține că, la 23.12.2019 a fost reținut și pus sub învinuire, încriminându-i-se comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, precum că, de comun acord și împreuna cu
*****, ***** și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penala, acționând intenționat,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în
mod conștient survenirea acestora, acționând prin participație, sub forma grupului criminal
organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de autor, urmărind scopul
dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată
a unei fapte mincinoase, aproximativ la începutul lunii februarie 2019, aflându-se în municipiul
Chișinău, sub pretextul investirii mijloacelor financiare în obiecte prețioase, a convins-o pe
***** să procure un diamant de 2.11 carate, încrustat într-un inel, invocându-i un pretext
inventat și fals, ducând-o astfel în eroare, precum că, acest obiect prețios ar aparține unui
prieten de al său și este de vânzare, și primind de la aceasta suma de 25 mii euro, care conform
ratelor oficiale ale Băncii Naționale a Moldovei la data săvârșirii infracțiunii constituia suma de
490.702 lei, pe care, i-a însușit, folosindu-i în interese personale. Ulterior, continuându-și
acțiunile sale criminale, în vederea realizării scopului infracțional, exprimat printr-un
comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că a găsit un compărător care îi va achita suma
de 60 mii Euro pentru acest diamant, a însușit de la aceasta și acest diamant, cauzându-i ultimei
daune în proporții deosebit de mari.
Concretizează că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24.12.2019,
s-a admis parțial demersul procurorului și i s-a aplicat măsura preventivă - arest preventiv pe un
termen de 25 zile.
Astfel, conchide că, datorită procurorului și judecătorului, a sărbătorit Anul Nou 20192020 în Penitenciarul nr.13 Chișinău, în condiții inumane și degradante.
În continuare, relatează că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
14.01.2020, s-a admis parțial demersul procurorului și s-a prelungit termenul arestului
preventiv pe un termen de 20 zile în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, la fel în condiții inumane și
degradante.
Comunică că, ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
31.01.2020, s-a admis demersul procurorului și s-a prelungit măsura preventivă - arest la
domiciliu pe un termen de 30 zile. iar, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
03.03.2023, s-a respins demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu.
Consecvent, constată că, a fost lipsit ilegal de libertate, fiind izolat de societate, lipsit de
condiții umane de trai și de hrană, baie/veceu, comunicații și telecomunicații, fiind plasat ilegal
în arest preventiv în condiții inumane și degradante și în arest la domiciliu în perioada
23.12.2019- 03.03.2020 — 71 zile.
Concretizează că, începând cu 03 martie 2020, în privința sa nu au mai fost efectuate
acțiuni de urmărire penală cu sau fără participarea sa.
Totodată, menționează că, prin ordonanța procurorului în Procuratura pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Eugen Manolachi din 15.09.2022, s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului deoarece fapta nu a fost comisă de acesta,
fiindu-i restituite obiectele ridicate în urma percheziției efectuate la domiciliu din 23.12.2019.
Pe cale de consecință, notează că, timp de 997 zile a fost învinuit de comiterea
infracțiunii deosebit de grave, prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, pedeapsa fiind de la 8 la
15 ani privațiune de libertate.
Consideră că, prin acțiunile sale arogante de percheziție la domiciliu și percheziția
corporală a reclamantului din data de 23.12.2019, a fost afectat grav psihicul fiicei minore *****.
născută la data de 02.11.2011, care potrivit procesului-verbal de evaluare psihologică din
15.01.2020, avea tablou clinic de tulburări de stres posttraumatic cu repercusiuni la nivelul
sferei afective anxioso-depresive, fiind necesară consultația medicului psihiatru și ședințe
psihoterapeutice.
Reține la caz jurisprudența CEDO, care în cauza Kalashnikov c. Rusiei, precum și în
cauza Ostrovar c. Moldovei, Curtea a constatat că, supraaglomerarea deja ridică în sine o
chestiune în temeiul articolului 3 al Convenției, în special când ea durează perioade lungi de
timp, așa cum se reține în cazul lui ***** în Penitenciarul nr. 13 — Chișinău.
Face trimitere că, în cazurile anterioare, în care reclamanții au avut la dispoziție mai
puțin de 3 m2 de spațiu vital, Curtea a constatat că supraaglomerarea era suficient de gravă încât
să justifice, în sine, constatarea încălcării art. 3 din Convenție (Sulejmanovic c. Italiei, 16 iulie
2009, &51; Lind c. Rusiei, 6 decembrie 2007, &59).
La fel, consideră că, deținerea sa ilegală în condiții inumane se raportează și la
prevederile art. 255 alin. (4) Cod de executare, conform căruia, norma de spațiu locativ stabilit
pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2 .
Astfel, conchide că, prin deținerea ilegală în condiții inumane la etapa de urmărire
penală, a fost încălcat cât prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale, precum și punctul 464 Hotărârii Guvernului RM 583 din
26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați, fapt care
confirmă în opinia reclamantului că, se deținea în condiții inumane și degradante.
Prejudiciul moral pentru deținerea ilegală în arest preventiv timp și în arest la domiciliu,
reclamantul îl estimează la suma de 350 000,00 lei.
Totodată, pentru faptul că Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale i-a acordat statutul procesual de bănuit/învinuit în comiterea infracțiunii
deosebit de grave în cauzele penale sus-menționate timp de 997 zile, pentru tragerea ilegală la
răspundere penală/acordarea calității procesuale de bănuit/învinuit/efectuarea ilegală a
percheziției la domiciliu/efectuarea ilegală a percheziției în automobil/efectuarea ilegală a
percheziției corporale/ridicarea și nerestituirea timp de 997 zile a obiectelor ridicate în urma
percheziției la domiciliu/trauma psihică a copilului minor *****/deplasarea casa-procuraturainstanța de judecată-casă, își estimează prejudicial moral la suma de 1.200.000 lei pentru
deținerea calității procesuale de învinuit.
Conchide în acest sens că, odată cu pornirea procesului penal și acordarea statutului
procesual de învinuit din 23.12.2019, prin acțiunile întreprinse în cadrul cauzei penale, a fost
supus unei persecuții fără precedent pentru acțiunile, pe care nu le-a comis.
Astfel, reclamantul menționează că, în perioada anilor 2019-2022, pe parcursul urmării
penale, a fost supus mai multor acțiuni ilegale ale organului de urmărire penală, Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și instanței de judecată,
judecători de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău, fiind tras
nelegal la răspundere penală, motiv pentru care a avut de suferit din punct de vedere moral,

material, psihic, reputațional dintre care: reținerea, percheziția, arestarea, obligația de a nu
părăsi țara.
Consideră că, prin investigarea sa în calitate de învinuit la faza de urmărire penală,
chemarea publică la acțiunile procedurale în calitate de bănuit și învinuit, aducerea în fața
judecății în calitate de reținut/arestat, cercetarea cauzei penale de către instanță, reținerea,
percheziția corporală, percheziția la domiciliu, reținerea, arestarea preventivă, arestarea la
domiciliu, obligația de a nu părăsi țara, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care reclamantul
l-a estimat la suma de 1.300.000 lei.
Pornind de la argumentarea invocată de către procuror în ordonanța privind scoaterea de
sub învinuire, consideră că, ilegal i-a fost incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin.( 5) Cod penal, iar pentru a se ajunge la concluzia de lipsă a elementelor infracțiunii în
acțiunile sale, au fost necesari 2 ani și 9 luni, perioadă în care a fost într-o continuă stare
alarmantă și de stres, fiind neglijat în mediul său profesional de către colegi și colectivul de
muncă, iar în cel public fiind tratat cu dispreț de către societate, precum și în cel privat și
familial.
În cumulul celor menționate și prin invocarea prevederilor art. 53 alin.(2) din Constituția
RM, art. art. 1, 2, 3 alin.(1), art.6, art.7 lit. a), c), g), art.10, art.11 alin.(1-3), art.13 alin.(1) din
Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, art.
254 Cod de procedură penală, art. 1998, art. 2007, art. 2036, art. 2037 Cod civil, art. 94 alin.(1),
art.96 alin.(1), art. 236, art. 238-241, art. 362 slin.(1) Cod procedură civilă, solicită instanței,
încasarea din contul Ministerului Justiției a sumei de 350.000,00 lei cu titlu de prejudiciu
moral, pentru aplicarea ilegală a măsurilor preventive, suma de 1.200.000,00 prejudiciu moral,
pentru tragerea ilegală la răspundere, acordarea calității procesuale, efectuarea acțiunilor de
urmărire penală, compensarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică.
Prin referința depusă la caz, reprezentantul pârâtului Ministerul Justiției al RM, Daniel
Pantea, acționând în bază de procură nr.14 din 17.02.2023, a solicitat respingerea integrală a
acțiunii depusă de *****, ca fiind nefondată.
Cu referire la cele invocate de reclamant, menționează că, toate acțiunile organului de
urmărire penală au fost îndreptate în vederea elucidării tuturor circumstanțelor, asupra
elucidării vinovăției sau nevinovăției persoanei reclamante prin actul de sesizare, privind
existența bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii.
Menționează că, organul de urmărire penală, acționează cu bună credință, cu suficientă
diligență, întreprinde măsuri în vederea efectuării obiective a tuturor acțiunilor de urmărire
penală.
Consideră că, atât cuantumul prejudiciului moral cât și cuantumul pentru pretinsa
arestare ilegală, constituie pretenții iluzorii, în lipsa unor acte confirmative privind caracterul
ilicit al acțiunilor întreprinse de organul de urmărire penală.
Totodată, menționează că, orice eventuală sumă, dispusă a fi compensată, nu poate fi
încasată din contul Ministerului Justiției, dat fiind că, potrivit Legii 1545, repararea
prejudiciului se efectuează din contul bugetului de stat.
În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantului, Denis Terioșchin,
acționând în bază de mandat avocațial nr.1780957 din 03.10.2023, a solicitat admiterea
integrală a cererii de chemare în judecată în fapt și în drept, reieșind din argumentele invocate
în cerere.

Reprezentantul pârâtei Ministerul Justiției, Daniel Pantea, în bază de procură nr.14 din
17.02.2023, a solicitat respingerea acțiunii pe motivele invocate în referința depusă.
Intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind legal citată
potrivit avizului de recepție DS8007731831AS (f.d.64), în ședința de judecată, nu a delegat un
reprezentant.
În temeiul art.206 Cod procedură civilă, instanța a dispus examinarea cauzei în absența
reprezentantului intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova.
Aprecierea instanței de judecată
Audiind participanții la proces, studiind materialele dosarului, examinând probele
administrate întru dovedirea celor invocate și raportându-le, pe ansamblu, la prevederile legale
ce guvernează speța, instanța de judecată consideră necesar de a admite parțial cererea de
chemare în judecată pentru raționamentele ce urmează.
În conformitate cu art. 5 alin. (1) Codul de procedură civilă, orice persoană interesată
este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi
apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
În acord cu art. 117 alin. (1) Codul de procedură civilă, probe în cauze civile sînt
elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea
circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile părţilor, precum şi altor circumstanțe
importante pentru justa soluţionare a cauzei.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă
legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei
sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile
părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi
procedural ce urmează a fi aplicate.
În acord cu art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre
examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială
concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru
soluționarea justă a cazului.
Conform dispozițiilor art. 130 Codul de procedură civilă, instanța judecătorească
apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală completă,
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege, astfel încît fiecare probă apreciindu-se de instanță privitor la
pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura
lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.
În accepțiunea art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie
legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate
nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.
În temeiul art. 240 alin. (1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii, instanţa
judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru
soluţionarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi,
legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admisibilitatea acţiunii.
Prin prisma art. 6 CEDO și a art. 241 din Codul de procedură civilă, întru asigurarea
legalității și temeiniciei hotărârii, instanțele de judecată au obligația de a-și motiva hotărârile,
care trebuie să cuprindă circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se
întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la
respingerea unor probe, răspunsuri la argumentele părților și legile de care s-a călăuzit instanța.
Așadar, lucrările cauzei denotă că, la 24.08.2017, ofițerul superior de urmărire penală al
SUP IP DEUPCE Igor Armanu, a dispus începerea urmăririi penale în cauza penală

nr.2017790130, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică
infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.9).
Prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al SUP
IP a DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a dispus începerea urmăririi penale
în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit
de mari, adică infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (f.d.10).
Prin Ordonanța din 27.11.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, s-a dispus efectuarea percheziției la domiciliul lui ***** (f.d.15-17).
Concomitent, prin Ordonanța din 27.11.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, s-a dispus efectuarea percheziției în automobilul lui
***** (18-20).
La data de 23.12.2019, prin Ordonanța emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, procuror Vinițchi Pavel, s-a dispus reținerea lui
*****, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.21-22).
Potrivit Ordonanței din 23.12.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, procuror Vinițchi Pavel, ***** a fost pus sub
învinuire, încriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,
precum că, ***** *****, de comun acord și împreuna cu *****, ***** și alte persoane nestabilite
de organul de urmărire penală, acționând intenționat, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea
acestora, acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, distribuind
preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de autor, urmărind scopul dobândirii ilicite a
bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase, aproximativ la începutul lunii februarie 2019, aflându-se în mun. Chișinău, sub
pretextul investiri mijloacelor financiare în obiecte prețioase, a convins-o pe cet. ***** să
procure un diamant de 2.11 carate, încrustat într-un inel, invocându-i un pretext inventat și fals,
ducând-o astfel în eroare, precum că acest obiect prețios ar aparține unui prieten de al său și
este de vânzare, și primind de la aceasta suma de 25 mii euro, care conform ratelor oficiale ale
Băncii Naționale a Moldovei la data săvârșirii infracțiunii constituia suma de 490 702 lei, pe
care, i-a insușit, folosindu-i în interese personale, iar ulterior, continuându-și acțiunile sale
criminale, în vederea realizării scopului infracțional, exprimat printr-un comportament dolosiv
și viclean, sub pretextul că a găsit un compărător care îi va achita suma de 60 mii Euro pentru
acest diamant, a însușit de la aceasta și acest diamant, cauzându-i ultimei daune în proporții
deosebit de mari (f.d.24).
Consecvent, potrivit procesului-verbal de reținere din 23.12.2019, ***** a fost reținut în
cauza penală nr. 2019790151, pe termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția corporală
(f.d.28-30).
Tot la data de 23.12.2019, a fost efectuată percheziția și la domiciliul de facto a lui *****
din municipiul Chișinău, strada ***** (f.d. 31-36) și în automobilul de model ,,Lexus” de care se
folosea ***** (f.d. 37-38).
Urmare a percheziției la domiciliul lui ***** din 23.12.2019, în apartamentul, situat în
municipiul Chișinău, strada *****, au fost ridicate mai multe obiecte din aur și bijuterie.

În consecință, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24.12.2019, s-a
admis parțial demersul procurorului și s-a aplicat față de *****, arest preventiv pe un termen de
25 zile (f.d. 39-41).
În același timp, prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26.12.2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130 (f.d.11-14).
La data de 14.01.2020, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis
parțial demersul procurorului și s-a prelungit față de ***** măsura preventivă - arestul
preventiv, pe un termen de 20 zile în Penitenciarul nr. 13 Chișinău (f.d.42-48).
Iar, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 31.01.2020, s-a admis
demersul procurorului și s-a prelungit față de *****, măsura preventivă - arest la domiciliu pe
un termen de 30 zile (f.d. 50-51).
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 03.03.2020, s-a respins
demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu (f.d.52-53).
La 15.09.2022, pe motiv că, infracțiunea incriminată lui ***** nu întrunea elementele
infracțiunii, prin Ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Eugeniu Manolachi, ***** a fost scos de sub
urmărire penală, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.5457).
Cu titlul de cadru legal relevant speței instanța de judecată remarcă prevederile art. 1 din
Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998,
prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condițiile
de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în
procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de
instanţele judecătoreşti.
În accepțiunea art. 2 din aceiași Lege, prin acţiuni ilicite se înțelege acţiuni sau inacțiuni
ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de
urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter
ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană
nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale
persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de
judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul
procedurii penale sau contravenţionale (infracțiuni).
Totodată, prin prisma art. 3 din Legea citată supra, este reparabil prejudiciul material şi
moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a
măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,
tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii,
supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în
cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii
ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum şi în
urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d)
supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a
amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a
altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.
Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de
răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanțele judecătorești.
În acord cu art. 6 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, dreptul la repararea prejudiciului, în
mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile
a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării
urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța judecătorească a
hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei
fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de
procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii
privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului
care exercită activitate specială de investigații.
Prin prisma art. 7 din aceiași normă, în cazurile menţionate la art. 3 alin. (1), persoanei
fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din
muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor
ilicite; b)pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii
sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobânzile aferente, obligaţiile împrumuturilor
de stat şi câștigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa
judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d)
amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată
suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru
asistenţa juridică; f)cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de
aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în
organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.
De asemenea, în conformitate cu art. 10 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, dreptul
persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege
apare în cazurile specificate la art. 6 din Lege.
Iar, conform art. 11 al Legii nr. 1545, mărimea compensației pentru repararea
prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.
Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea
infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea
încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanța de
judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informație despre învinuirea persoanei; d)
durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e)
natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice,
caracterul şi gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua
suferințele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
Instanța de judecată va determina mărimea compensației şi în baza criteriilor specificate
la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi
echitabile a prejudiciului moral.
În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care
învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz, inculpatul are dreptul la reabilitare.

Potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei
de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a oricăror
acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.
Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc când aceasta este bănuită sau
învinuită şi se constată că: 1) fapta nu a fost săvârșită de bănuit sau învinuit; 2) există vreuna din
circumstanţele prevăzute la art.275 pct.1)–3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenţie; 3)
există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal.
Art. 524 Cod de procedură penală stipulează că, persoanele cărora, în cursul procesului
penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești, li
s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate
cu prevederile legislației cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.
În accepțiunea art. 2036 alin. (1), (2) și (3) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a
cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.
Prejudiciul moral se repară indiferent de existența şi întinderea prejudiciului
patrimonial. Reparația prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în
cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere
penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,
aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în
folosul comunității şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Norma de la art. 2037 Cod civil stipulează că, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu
moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul şi gravitatea
prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului,
dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate
aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.
Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în
considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață
familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care,
pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare
şi, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.
În temeiul dispozițiilor legale citate, se instituie obligaţia generală a statului de a repara
persoanelor fizice prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.
În contextul enunțat, instanța reține că, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală
din 15.09.2022 îi acordă lui ***** dreptul de a cere repararea prejudiciului suferit în baza Legii
nr. 1545 din 25.02.1998.
Sub acest aspect, reieșind din materialele cauzei, se atestă faptul că, la 24.08.2017
ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP DEUPCE Igor Armanu, a dispus începerea
urmăririi penale în cauza penală nr.2017790130, pe faptul comiterii escrocheriei, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în
proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.9), iar
prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al SUP IP a
DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a mai dispus începerea urmăririi penale

în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit
de mari, adică infraciunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (f.d.10).
Prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26 decembrie 2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130 (f.d.11-14) iar la data de 23.12.2019, fiind bănuit de
comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, ***** a fost pus sub învinuire
(f.d.24).
Iar, conform Ordonanței Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale din 15.09.2019, ***** a fost scos de sub urmărire penală, pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că infracțiunea incriminată lui
*****, nu întrunea elementele infracțiunii
Succesiv, instanța reține că chiar și în cazul când organul de urmărire penală a respectat
cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de urmărire penală, acest complex de acțiuni în
cumul sunt apreciate ca fiind ilicite odată cu emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire
penală a lui *****.
În acest sens, instanța de judecată reține ca relevante constatările expuse în pct. 8 din
hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010, care a statuat că recunoaşterea
calităţii de bănuit presupune nu numai drepturi procesuale, dar şi restrângerea drepturilor
constituţionale legate de libertatea persoanei, dreptul la libera circulaţie ş.a.
Şi în cazul recunoaşterii calităţii de bănuit pe cel de-al treilea temei – prin ordonanţă –
persoana este supusă unor restrângeri: imposibilitatea legalizării unor acte (spre exemplu, de
identitate), consemnarea faptului respectiv în cazierul judiciar, în cazul cînd persoana este
nevinovată – suferinţa psihologică, cauzată de suspectarea de comiterea unei infracţiuni,
atitudinea societăţii şi a victimei ş.a.
Consecvent, instanța constată temeinicia valorificării dreptului la acțiune în baza Legii
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25.02.1998, precum și de
art.2007, 2036, 2037 din Codul civil.
În conformitate cu art. 219 alin. (4) Codul de procedură penală, la evaluarea cuantumului
despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată i-a în considerare
suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață,
pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.
Prin urmare, ***** a fost învinuit neîntemeiat de săvârșirea pretinselor fapte
prejudiciabile prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, circumstanțe în virtutea cărora a fost
implicat fără temei în multiple acțiuni de urmărire penală (percheziții, ridicări), în conjunctură a
fost reținut la 23.12.2019 ora 06.40 de autorități, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, fapt confirmat prin procesul-verbal de
reținere anexat, arestat preventiv și la domiciliu, acțiuni prin care i s-au adus atingere
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa privată, dreptul
la libera circulație pe care le-a suportat în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale
procuraturii.
Suferințele psihice și fizice provocate de situația creată i-au cauzat consecințe
determinate de retrăiri, încordare psihică, stare de disconfort și alți factori care derivă
suferințele morale.

Sub acest aspect, instanța de judecată consideră că la aprecierea prejudiciului moral va
ţine cont de principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, natura
dreptului lezat, caracterul şi gravitatea suferințelor suportate, durata urmăririi penale, faptul că
pe parcursul desfășurării urmăririi penale în privința reclamantului au fost aplicate măsuri
preventive, inclusiv arestul preventiv, circumstanțe care incontestabil i-au cauzat stare de stres
şi de frustrare reclamantului *****.
Fără a desconsidera suferințele suportate de fiica minoră a reclamantului - *****,
instanța va lăsa fără apreciere evaluarea psihologică a copilului, reflectată în procesul-verbal din
15.01.2020 (f.d. 58-59), or, prin prisma art.11 din Legea 1545, la stabilirea cuantumului
prejudiciului moral urmează să se i-a în calcul caracterul şi gradul suferințelor psihice suportate
de persoana care a fost implicată în acțiunile de urmărire penale și alte acțiuni din cadrul
dosarului penal, ulterior achitată sau scoasă de sub urmărire penală.
În susținere se mai reține că, instanța i-a în considerare și realizările în acest sens a
practicii judiciare, luându-se obligatoriu în considerare și principiul general al echității, iar suma
apreciată să nu fie vădit disproporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
Instanța reţine că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului
moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă şi integrală
despăgubire.
În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu
şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri
nejustificative pentru victimele daunelor.
Or, daunele morale sunt menite să furnizeze o compensație financiară pentru un
prejudiciu moral cauzat, prejudiciu care nu trebuie apreciat ca o îmbogățire fără justă cauză.
Astfel, având în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului
moral, suferințele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate lui ***** prin acțiunile
ilegale ale organului de urmărire penală, instanța conchide că urmează a admite parțial acțiunea
reclamantului, urmând a dispune încasarea din bugetul statului în beneficiu reclamantului cu
titlul de prejudiciu moral, sumă de 100.000,00 (una sută mii lei, 00 bani) sumă care, în opinia
instanței, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce la o satisfacție echitabilă persoanei
vătămate, fiind corelativă cu practica judiciară pe cazuri analogice.
Prin urmare, pretenția în partea în care excedă suma încasată cu titlul de prejudiciu
moral urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or, aceasta este una excesivă și nejustificată.
În acest sens, instanța de judecată consideră necesar de precizat că, deși reclamantul a
invocat faptul că suferințele fizice și psihice ca rezultat al acțiunilor ilegale ale organului de
urmărire penală și a procuraturii au fost determinate și de condițiile inumane din izolatoare de
detenție provizorie, acesta, contrar prevederilor art. 4732 alin. (1) Cod procedură penală care
stipulează că, plângerea împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile
de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează
drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi înaintată de către condamnat
sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanța de judecată în a cărei rază

teritorială se află instituția penitenciară în care se deține condamnatul sau prevenitul ori, după
caz, din care a fost eliberat, nu și-a valorificat acest drept.
Totodată, instanța nu se va expune asupra fiecărui argument invocat, ținând cont de
Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția
Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din care rezultă că pentru a răspunde cerințelor
procesului echitabil motivarea hotărârii trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat
chestiunile esențiale și nu trebuie interpretată ca impune un răspuns detaliat la fiecare
argument (Van de Hurk vs Țările de Jos, 19.04.1994, pct.61, seria A, nr.288).
Succesiv, instanța reține și faptul că reclamantul solicită și repararea prejudiciul material
cauzat ca rezultat al suportării a cheltuielilor în legătură cu asistența juridică de care a beneficiat
pe parcursul examinării prezentei cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părţii care a avut cîştig de cauză
cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se
compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului –
proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
În acord cu prevederile art.96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câștig de cauză
cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi
rezonabile.
Reieșind din norma citată supra și raportată la speță, instanța remarcă că, pe parcursul
examinării litigiului reclamantul a fost asistat și reprezentat în instanța de judecată de către
avocatul Denis Terioșchin, care acționează în temeiul mandatului nr. 1780957 din 03 octombrie
2023 (f.d 2).
Conform Bonul de plată Seria PL nr.874699, pentru asisțența juridică și reprezentarea
reclamantului în instanța de judecată pe cauza civilă privind încasarea prejudiciului,
reclamantul a achitat cabinetului avocatului ,,Denis Terioșchin,, suma de 20 000 lei (douăzeci
mii lei) (f.d.60).
Conform pct.15 al Recomandării Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012 privind
cuantumul onorariilor avocaților şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor
de asistenţă juridică, și pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistenţa juridică
trebuie să fie necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime.
Pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistenţa juridică trebuie să fie
necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime.
Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidenţiază
necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor
documente: a. dovada achitării onorariilor avocaţilor (copii de pe dispoziţiile de plată prin
virament sau bonurile de plată); b. copia de pe facturile de strictă evidenţă, emisă pentru clienţi
persoane juridice şi în alte cazuri stabilite de legislaţie; c. listă detaliată a actelor/acţiunilor
efectuate de avocat şi a timpului aferent acestora ( cu tariful şi orarul).
Respectiv, în baza prevederilor legale enunțate mai sus, instanța consideră oportun de a
admite parțial cerința înaintată de reclamant ce ține de compensarea cheltuielilor de asistență
juridică, și va încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui *****, 10.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de asistența juridică
suportate în prezenta cauză civilă.

Consecvent, pretenția în partea ce excedă suma încasată cu titlul de cheltuieli pentru
asistența juridică, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or, aceasta este una excesivă și
nejustificată, neprobată prin prisma practicii CEDO, care evidenţiază necesitatea prezentării, de
către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a mai multor documente, nu doar bon de
plată.
În conformitate cu art. 96, art. 238-241 și art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă,
h o t ă r ă ş t e:
Se admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de ***** împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
Se încasează din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui *****, cod personal ***** suma de 100.000,00 (una sută mii lei, 00
bani) cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și suma de 10.000,00 lei (zece mii lei,
00 bani) cu titlu de cheltuieli de asistența juridică suportate în prezenta cauză civilă, în total
suma de 110.000,00 (una sută zece mii lei, 00 bani).
În rest, pretențiile lui ***** se resping ca neîntemeiate.
Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de la
data pronunțării dispozitivului hotărârii, prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Președintele ședinței,
judecător
Culinca

Eugenia



Dosarul nr. 2-2102/2023
HOTĂRÂRE
în numele Legii
Dispozitivul hotărârii pronunțat
la data de 18 aprilie 2024
Judecătoria Chişinău, sediul Centru
Instanţa compusă din:
Preşedintele şedinţei, judecător
Culinca
Grefier
Malcic

municipiul Chişinău

Eugenia
Vanesa

examinând în ședință de judecată publică cauza civilă la cererea de chemare în judecată
înaintată de ***** împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și
moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor de judecată,
a constatat:
Argumentele participanților la proces
La 4 aprilie 2023, reclamantul ***** s-a adresat în Judecătoria Chișinău, sediul Centru
cu cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la
repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
În fapt, reclamantul a menționat că, în perioada 23.12.2019-15.09.2022, ilegal a fost
subiect al unei cauze, fiind acuzat de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate
și Cauze Speciale, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.
Detaliază că, la 24.08.2017, ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP DEUPCE Igor
Armanu, a dispus începerea urmăririi penale în cauza penală nr.2017790130, pe faptul comiterii
escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de
încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art.190
alin.(5) Cod penal.
Ulterior, prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri
excepționale al SUP IP a DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a dispus
începerea urmăririi penale în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere,
săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infraciunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod
penal.
Reține că, prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26.12.2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130.
Iar, la 23.12.2019 ora 06:50 pe marginea cauzei penale nr. 2019790151, a fost reținut pe
termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția corporală.

Menționează că, la aceiași dată 23.12.2019, în domiciliu și în automobilul său a fost
efectuată percheziția, opinând că, i-au fost violate proprietatea și viața personală.
Reclamantul notează că, urmare a percheziției la domiciliu, au fost ridicate mai multe
obiecte din aur și bijuterie (2 inele, 2 coliere, 2 lănțișoare, 1 brățară, 7 cercei, telefonul mobil
Apple de model Iphone 6S, ceas cu curea alba de model Zen, ceas de culoare neagră Hublot
Geneve, ceas Emporio Armani, un stick Transcend de 8 Gb, Cartela Orange, Cartela Moldcell,
card bancar Moldinconbank).
Susține că, la 23.12.2019 a fost reținut și pus sub învinuire, încriminându-i-se comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, precum că, de comun acord și împreuna cu
*****, ***** și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penala, acționând intenționat,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în
mod conștient survenirea acestora, acționând prin participație, sub forma grupului criminal
organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de autor, urmărind scopul
dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată
a unei fapte mincinoase, aproximativ la începutul lunii februarie 2019, aflându-se în municipiul
Chișinău, sub pretextul investirii mijloacelor financiare în obiecte prețioase, a convins-o pe
***** să procure un diamant de 2.11 carate, încrustat într-un inel, invocându-i un pretext
inventat și fals, ducând-o astfel în eroare, precum că, acest obiect prețios ar aparține unui
prieten de al său și este de vânzare, și primind de la aceasta suma de 25 mii euro, care conform
ratelor oficiale ale Băncii Naționale a Moldovei la data săvârșirii infracțiunii constituia suma de
490.702 lei, pe care, i-a însușit, folosindu-i în interese personale. Ulterior, continuându-și
acțiunile sale criminale, în vederea realizării scopului infracțional, exprimat printr-un
comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că a găsit un compărător care îi va achita suma
de 60 mii Euro pentru acest diamant, a însușit de la aceasta și acest diamant, cauzându-i ultimei
daune în proporții deosebit de mari.
Concretizează că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24.12.2019,
s-a admis parțial demersul procurorului și i s-a aplicat măsura preventivă - arest preventiv pe un
termen de 25 zile.
Astfel, conchide că, datorită procurorului și judecătorului, a sărbătorit Anul Nou 20192020 în Penitenciarul nr.13 Chișinău, în condiții inumane și degradante.
În continuare, relatează că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
14.01.2020, s-a admis parțial demersul procurorului și s-a prelungit termenul arestului
preventiv pe un termen de 20 zile în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, la fel în condiții inumane și
degradante.
Comunică că, ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
31.01.2020, s-a admis demersul procurorului și s-a prelungit măsura preventivă - arest la
domiciliu pe un termen de 30 zile. iar, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
03.03.2023, s-a respins demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu.
Consecvent, constată că, a fost lipsit ilegal de libertate, fiind izolat de societate, lipsit de
condiții umane de trai și de hrană, baie/veceu, comunicații și telecomunicații, fiind plasat ilegal
în arest preventiv în condiții inumane și degradante și în arest la domiciliu în perioada
23.12.2019- 03.03.2020 — 71 zile.
Concretizează că, începând cu 03 martie 2020, în privința sa nu au mai fost efectuate
acțiuni de urmărire penală cu sau fără participarea sa.
Totodată, menționează că, prin ordonanța procurorului în Procuratura pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Eugen Manolachi din 15.09.2022, s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului deoarece fapta nu a fost comisă de acesta,
fiindu-i restituite obiectele ridicate în urma percheziției efectuate la domiciliu din 23.12.2019.
Pe cale de consecință, notează că, timp de 997 zile a fost învinuit de comiterea
infracțiunii deosebit de grave, prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, pedeapsa fiind de la 8 la
15 ani privațiune de libertate.
Consideră că, prin acțiunile sale arogante de percheziție la domiciliu și percheziția
corporală a reclamantului din data de 23.12.2019, a fost afectat grav psihicul fiicei minore *****.
născută la data de 02.11.2011, care potrivit procesului-verbal de evaluare psihologică din
15.01.2020, avea tablou clinic de tulburări de stres posttraumatic cu repercusiuni la nivelul
sferei afective anxioso-depresive, fiind necesară consultația medicului psihiatru și ședințe
psihoterapeutice.
Reține la caz jurisprudența CEDO, care în cauza Kalashnikov c. Rusiei, precum și în
cauza Ostrovar c. Moldovei, Curtea a constatat că, supraaglomerarea deja ridică în sine o
chestiune în temeiul articolului 3 al Convenției, în special când ea durează perioade lungi de
timp, așa cum se reține în cazul lui ***** în Penitenciarul nr. 13 — Chișinău.
Face trimitere că, în cazurile anterioare, în care reclamanții au avut la dispoziție mai
puțin de 3 m2 de spațiu vital, Curtea a constatat că supraaglomerarea era suficient de gravă încât
să justifice, în sine, constatarea încălcării art. 3 din Convenție (Sulejmanovic c. Italiei, 16 iulie
2009, &51; Lind c. Rusiei, 6 decembrie 2007, &59).
La fel, consideră că, deținerea sa ilegală în condiții inumane se raportează și la
prevederile art. 255 alin. (4) Cod de executare, conform căruia, norma de spațiu locativ stabilit
pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2 .
Astfel, conchide că, prin deținerea ilegală în condiții inumane la etapa de urmărire
penală, a fost încălcat cât prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale, precum și punctul 464 Hotărârii Guvernului RM 583 din
26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați, fapt care
confirmă în opinia reclamantului că, se deținea în condiții inumane și degradante.
Prejudiciul moral pentru deținerea ilegală în arest preventiv timp și în arest la domiciliu,
reclamantul îl estimează la suma de 350 000,00 lei.
Totodată, pentru faptul că Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale i-a acordat statutul procesual de bănuit/învinuit în comiterea infracțiunii
deosebit de grave în cauzele penale sus-menționate timp de 997 zile, pentru tragerea ilegală la
răspundere penală/acordarea calității procesuale de bănuit/învinuit/efectuarea ilegală a
percheziției la domiciliu/efectuarea ilegală a percheziției în automobil/efectuarea ilegală a
percheziției corporale/ridicarea și nerestituirea timp de 997 zile a obiectelor ridicate în urma
percheziției la domiciliu/trauma psihică a copilului minor *****/deplasarea casa-procuraturainstanța de judecată-casă, își estimează prejudicial moral la suma de 1.200.000 lei pentru
deținerea calității procesuale de învinuit.
Conchide în acest sens că, odată cu pornirea procesului penal și acordarea statutului
procesual de învinuit din 23.12.2019, prin acțiunile întreprinse în cadrul cauzei penale, a fost
supus unei persecuții fără precedent pentru acțiunile, pe care nu le-a comis.
Astfel, reclamantul menționează că, în perioada anilor 2019-2022, pe parcursul urmării
penale, a fost supus mai multor acțiuni ilegale ale organului de urmărire penală, Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și instanței de judecată,
judecători de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău, fiind tras
nelegal la răspundere penală, motiv pentru care a avut de suferit din punct de vedere moral,

material, psihic, reputațional dintre care: reținerea, percheziția, arestarea, obligația de a nu
părăsi țara.
Consideră că, prin investigarea sa în calitate de învinuit la faza de urmărire penală,
chemarea publică la acțiunile procedurale în calitate de bănuit și învinuit, aducerea în fața
judecății în calitate de reținut/arestat, cercetarea cauzei penale de către instanță, reținerea,
percheziția corporală, percheziția la domiciliu, reținerea, arestarea preventivă, arestarea la
domiciliu, obligația de a nu părăsi țara, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care reclamantul
l-a estimat la suma de 1.300.000 lei.
Pornind de la argumentarea invocată de către procuror în ordonanța privind scoaterea de
sub învinuire, consideră că, ilegal i-a fost incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin.( 5) Cod penal, iar pentru a se ajunge la concluzia de lipsă a elementelor infracțiunii în
acțiunile sale, au fost necesari 2 ani și 9 luni, perioadă în care a fost într-o continuă stare
alarmantă și de stres, fiind neglijat în mediul său profesional de către colegi și colectivul de
muncă, iar în cel public fiind tratat cu dispreț de către societate, precum și în cel privat și
familial.
În cumulul celor menționate și prin invocarea prevederilor art. 53 alin.(2) din Constituția
RM, art. art. 1, 2, 3 alin.(1), art.6, art.7 lit. a), c), g), art.10, art.11 alin.(1-3), art.13 alin.(1) din
Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, art.
254 Cod de procedură penală, art. 1998, art. 2007, art. 2036, art. 2037 Cod civil, art. 94 alin.(1),
art.96 alin.(1), art. 236, art. 238-241, art. 362 slin.(1) Cod procedură civilă, solicită instanței,
încasarea din contul Ministerului Justiției a sumei de 350.000,00 lei cu titlu de prejudiciu
moral, pentru aplicarea ilegală a măsurilor preventive, suma de 1.200.000,00 prejudiciu moral,
pentru tragerea ilegală la răspundere, acordarea calității procesuale, efectuarea acțiunilor de
urmărire penală, compensarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică.
Prin referința depusă la caz, reprezentantul pârâtului Ministerul Justiției al RM, Daniel
Pantea, acționând în bază de procură nr.14 din 17.02.2023, a solicitat respingerea integrală a
acțiunii depusă de *****, ca fiind nefondată.
Cu referire la cele invocate de reclamant, menționează că, toate acțiunile organului de
urmărire penală au fost îndreptate în vederea elucidării tuturor circumstanțelor, asupra
elucidării vinovăției sau nevinovăției persoanei reclamante prin actul de sesizare, privind
existența bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii.
Menționează că, organul de urmărire penală, acționează cu bună credință, cu suficientă
diligență, întreprinde măsuri în vederea efectuării obiective a tuturor acțiunilor de urmărire
penală.
Consideră că, atât cuantumul prejudiciului moral cât și cuantumul pentru pretinsa
arestare ilegală, constituie pretenții iluzorii, în lipsa unor acte confirmative privind caracterul
ilicit al acțiunilor întreprinse de organul de urmărire penală.
Totodată, menționează că, orice eventuală sumă, dispusă a fi compensată, nu poate fi
încasată din contul Ministerului Justiției, dat fiind că, potrivit Legii 1545, repararea
prejudiciului se efectuează din contul bugetului de stat.
În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantului, Denis Terioșchin,
acționând în bază de mandat avocațial nr.1780957 din 03.10.2023, a solicitat admiterea
integrală a cererii de chemare în judecată în fapt și în drept, reieșind din argumentele invocate
în cerere.

Reprezentantul pârâtei Ministerul Justiției, Daniel Pantea, în bază de procură nr.14 din
17.02.2023, a solicitat respingerea acțiunii pe motivele invocate în referința depusă.
Intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind legal citată
potrivit avizului de recepție DS8007731831AS (f.d.64), în ședința de judecată, nu a delegat un
reprezentant.
În temeiul art.206 Cod procedură civilă, instanța a dispus examinarea cauzei în absența
reprezentantului intervenientul accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova.
Aprecierea instanței de judecată
Audiind participanții la proces, studiind materialele dosarului, examinând probele
administrate întru dovedirea celor invocate și raportându-le, pe ansamblu, la prevederile legale
ce guvernează speța, instanța de judecată consideră necesar de a admite parțial cererea de
chemare în judecată pentru raționamentele ce urmează.
În conformitate cu art. 5 alin. (1) Codul de procedură civilă, orice persoană interesată
este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi
apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
În acord cu art. 117 alin. (1) Codul de procedură civilă, probe în cauze civile sînt
elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea
circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile părţilor, precum şi altor circumstanțe
importante pentru justa soluţionare a cauzei.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă
legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei
sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile
părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi
procedural ce urmează a fi aplicate.
În acord cu art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre
examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială
concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru
soluționarea justă a cazului.
Conform dispozițiilor art. 130 Codul de procedură civilă, instanța judecătorească
apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală completă,
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege, astfel încît fiecare probă apreciindu-se de instanță privitor la
pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura
lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.
În accepțiunea art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie
legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate
nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.
În temeiul art. 240 alin. (1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii, instanţa
judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru
soluţionarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi,
legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admisibilitatea acţiunii.
Prin prisma art. 6 CEDO și a art. 241 din Codul de procedură civilă, întru asigurarea
legalității și temeiniciei hotărârii, instanțele de judecată au obligația de a-și motiva hotărârile,
care trebuie să cuprindă circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se
întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la
respingerea unor probe, răspunsuri la argumentele părților și legile de care s-a călăuzit instanța.
Așadar, lucrările cauzei denotă că, la 24.08.2017, ofițerul superior de urmărire penală al
SUP IP DEUPCE Igor Armanu, a dispus începerea urmăririi penale în cauza penală

nr.2017790130, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică
infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.9).
Prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al SUP
IP a DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a dispus începerea urmăririi penale
în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit
de mari, adică infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (f.d.10).
Prin Ordonanța din 27.11.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, s-a dispus efectuarea percheziției la domiciliul lui ***** (f.d.15-17).
Concomitent, prin Ordonanța din 27.11.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, s-a dispus efectuarea percheziției în automobilul lui
***** (18-20).
La data de 23.12.2019, prin Ordonanța emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, procuror Vinițchi Pavel, s-a dispus reținerea lui
*****, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.21-22).
Potrivit Ordonanței din 23.12.2019, emisă de Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, procuror Vinițchi Pavel, ***** a fost pus sub
învinuire, încriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,
precum că, ***** *****, de comun acord și împreuna cu *****, ***** și alte persoane nestabilite
de organul de urmărire penală, acționând intenționat, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea
acestora, acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, distribuind
preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de autor, urmărind scopul dobândirii ilicite a
bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase, aproximativ la începutul lunii februarie 2019, aflându-se în mun. Chișinău, sub
pretextul investiri mijloacelor financiare în obiecte prețioase, a convins-o pe cet. ***** să
procure un diamant de 2.11 carate, încrustat într-un inel, invocându-i un pretext inventat și fals,
ducând-o astfel în eroare, precum că acest obiect prețios ar aparține unui prieten de al său și
este de vânzare, și primind de la aceasta suma de 25 mii euro, care conform ratelor oficiale ale
Băncii Naționale a Moldovei la data săvârșirii infracțiunii constituia suma de 490 702 lei, pe
care, i-a insușit, folosindu-i în interese personale, iar ulterior, continuându-și acțiunile sale
criminale, în vederea realizării scopului infracțional, exprimat printr-un comportament dolosiv
și viclean, sub pretextul că a găsit un compărător care îi va achita suma de 60 mii Euro pentru
acest diamant, a însușit de la aceasta și acest diamant, cauzându-i ultimei daune în proporții
deosebit de mari (f.d.24).
Consecvent, potrivit procesului-verbal de reținere din 23.12.2019, ***** a fost reținut în
cauza penală nr. 2019790151, pe termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția corporală
(f.d.28-30).
Tot la data de 23.12.2019, a fost efectuată percheziția și la domiciliul de facto a lui *****
din municipiul Chișinău, strada ***** (f.d. 31-36) și în automobilul de model ,,Lexus” de care se
folosea ***** (f.d. 37-38).
Urmare a percheziției la domiciliul lui ***** din 23.12.2019, în apartamentul, situat în
municipiul Chișinău, strada *****, au fost ridicate mai multe obiecte din aur și bijuterie.

În consecință, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24.12.2019, s-a
admis parțial demersul procurorului și s-a aplicat față de *****, arest preventiv pe un termen de
25 zile (f.d. 39-41).
În același timp, prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26.12.2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130 (f.d.11-14).
La data de 14.01.2020, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis
parțial demersul procurorului și s-a prelungit față de ***** măsura preventivă - arestul
preventiv, pe un termen de 20 zile în Penitenciarul nr. 13 Chișinău (f.d.42-48).
Iar, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 31.01.2020, s-a admis
demersul procurorului și s-a prelungit față de *****, măsura preventivă - arest la domiciliu pe
un termen de 30 zile (f.d. 50-51).
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 03.03.2020, s-a respins
demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu (f.d.52-53).
La 15.09.2022, pe motiv că, infracțiunea incriminată lui ***** nu întrunea elementele
infracțiunii, prin Ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Eugeniu Manolachi, ***** a fost scos de sub
urmărire penală, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.5457).
Cu titlul de cadru legal relevant speței instanța de judecată remarcă prevederile art. 1 din
Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998,
prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condițiile
de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în
procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de
instanţele judecătoreşti.
În accepțiunea art. 2 din aceiași Lege, prin acţiuni ilicite se înțelege acţiuni sau inacțiuni
ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de
urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter
ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană
nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale
persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de
judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul
procedurii penale sau contravenţionale (infracțiuni).
Totodată, prin prisma art. 3 din Legea citată supra, este reparabil prejudiciul material şi
moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a
măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,
tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii,
supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în
cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii
ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum şi în
urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d)
supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a
amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a
altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.
Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de
răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanțele judecătorești.
În acord cu art. 6 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, dreptul la repararea prejudiciului, în
mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile
a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării
urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța judecătorească a
hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei
fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de
procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii
privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului
care exercită activitate specială de investigații.
Prin prisma art. 7 din aceiași normă, în cazurile menţionate la art. 3 alin. (1), persoanei
fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din
muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor
ilicite; b)pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii
sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobânzile aferente, obligaţiile împrumuturilor
de stat şi câștigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa
judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d)
amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată
suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru
asistenţa juridică; f)cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de
aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în
organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.
De asemenea, în conformitate cu art. 10 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, dreptul
persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege
apare în cazurile specificate la art. 6 din Lege.
Iar, conform art. 11 al Legii nr. 1545, mărimea compensației pentru repararea
prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.
Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea
infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea
încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanța de
judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informație despre învinuirea persoanei; d)
durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e)
natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice,
caracterul şi gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua
suferințele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
Instanța de judecată va determina mărimea compensației şi în baza criteriilor specificate
la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi
echitabile a prejudiciului moral.
În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care
învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz, inculpatul are dreptul la reabilitare.

Potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei
de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a oricăror
acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.
Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc când aceasta este bănuită sau
învinuită şi se constată că: 1) fapta nu a fost săvârșită de bănuit sau învinuit; 2) există vreuna din
circumstanţele prevăzute la art.275 pct.1)–3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenţie; 3)
există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal.
Art. 524 Cod de procedură penală stipulează că, persoanele cărora, în cursul procesului
penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești, li
s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate
cu prevederile legislației cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.
În accepțiunea art. 2036 alin. (1), (2) și (3) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a
cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.
Prejudiciul moral se repară indiferent de existența şi întinderea prejudiciului
patrimonial. Reparația prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în
cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere
penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,
aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în
folosul comunității şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Norma de la art. 2037 Cod civil stipulează că, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu
moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul şi gravitatea
prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului,
dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate
aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.
Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în
considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață
familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care,
pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare
şi, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.
În temeiul dispozițiilor legale citate, se instituie obligaţia generală a statului de a repara
persoanelor fizice prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.
În contextul enunțat, instanța reține că, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală
din 15.09.2022 îi acordă lui ***** dreptul de a cere repararea prejudiciului suferit în baza Legii
nr. 1545 din 25.02.1998.
Sub acest aspect, reieșind din materialele cauzei, se atestă faptul că, la 24.08.2017
ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP DEUPCE Igor Armanu, a dispus începerea
urmăririi penale în cauza penală nr.2017790130, pe faptul comiterii escrocheriei, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în
proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (f.d.9), iar
prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al SUP IP a
DEUP CE DGUP, Alexandru Andriesi din 12.09.2019, s-a mai dispus începerea urmăririi penale

în cauza penală nr. 2019790151, pe faptul comiterii escrocheriei, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit
de mari, adică infraciunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (f.d.10).
Prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, Pavel Vinițchi din 26 decembrie 2019, s-a dispus conexarea
cauzelor penale nr. 2017790130, nr. 2019790151 și nr. 2019670308 într-o singură cauză penală,
atribuindu-i numărul de ordine 2017790130 (f.d.11-14) iar la data de 23.12.2019, fiind bănuit de
comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, ***** a fost pus sub învinuire
(f.d.24).
Iar, conform Ordonanței Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale din 15.09.2019, ***** a fost scos de sub urmărire penală, pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că infracțiunea incriminată lui
*****, nu întrunea elementele infracțiunii
Succesiv, instanța reține că chiar și în cazul când organul de urmărire penală a respectat
cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de urmărire penală, acest complex de acțiuni în
cumul sunt apreciate ca fiind ilicite odată cu emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire
penală a lui *****.
În acest sens, instanța de judecată reține ca relevante constatările expuse în pct. 8 din
hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010, care a statuat că recunoaşterea
calităţii de bănuit presupune nu numai drepturi procesuale, dar şi restrângerea drepturilor
constituţionale legate de libertatea persoanei, dreptul la libera circulaţie ş.a.
Şi în cazul recunoaşterii calităţii de bănuit pe cel de-al treilea temei – prin ordonanţă –
persoana este supusă unor restrângeri: imposibilitatea legalizării unor acte (spre exemplu, de
identitate), consemnarea faptului respectiv în cazierul judiciar, în cazul cînd persoana este
nevinovată – suferinţa psihologică, cauzată de suspectarea de comiterea unei infracţiuni,
atitudinea societăţii şi a victimei ş.a.
Consecvent, instanța constată temeinicia valorificării dreptului la acțiune în baza Legii
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25.02.1998, precum și de
art.2007, 2036, 2037 din Codul civil.
În conformitate cu art. 219 alin. (4) Codul de procedură penală, la evaluarea cuantumului
despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată i-a în considerare
suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață,
pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.
Prin urmare, ***** a fost învinuit neîntemeiat de săvârșirea pretinselor fapte
prejudiciabile prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, circumstanțe în virtutea cărora a fost
implicat fără temei în multiple acțiuni de urmărire penală (percheziții, ridicări), în conjunctură a
fost reținut la 23.12.2019 ora 06.40 de autorități, în temeiul bănuielii rezonabile de comitere a
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, fapt confirmat prin procesul-verbal de
reținere anexat, arestat preventiv și la domiciliu, acțiuni prin care i s-au adus atingere
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa privată, dreptul
la libera circulație pe care le-a suportat în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale
procuraturii.
Suferințele psihice și fizice provocate de situația creată i-au cauzat consecințe
determinate de retrăiri, încordare psihică, stare de disconfort și alți factori care derivă
suferințele morale.

Sub acest aspect, instanța de judecată consideră că la aprecierea prejudiciului moral va
ţine cont de principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, natura
dreptului lezat, caracterul şi gravitatea suferințelor suportate, durata urmăririi penale, faptul că
pe parcursul desfășurării urmăririi penale în privința reclamantului au fost aplicate măsuri
preventive, inclusiv arestul preventiv, circumstanțe care incontestabil i-au cauzat stare de stres
şi de frustrare reclamantului *****.
Fără a desconsidera suferințele suportate de fiica minoră a reclamantului - *****,
instanța va lăsa fără apreciere evaluarea psihologică a copilului, reflectată în procesul-verbal din
15.01.2020 (f.d. 58-59), or, prin prisma art.11 din Legea 1545, la stabilirea cuantumului
prejudiciului moral urmează să se i-a în calcul caracterul şi gradul suferințelor psihice suportate
de persoana care a fost implicată în acțiunile de urmărire penale și alte acțiuni din cadrul
dosarului penal, ulterior achitată sau scoasă de sub urmărire penală.
În susținere se mai reține că, instanța i-a în considerare și realizările în acest sens a
practicii judiciare, luându-se obligatoriu în considerare și principiul general al echității, iar suma
apreciată să nu fie vădit disproporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
Instanța reţine că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului
moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă şi integrală
despăgubire.
În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu
şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri
nejustificative pentru victimele daunelor.
Or, daunele morale sunt menite să furnizeze o compensație financiară pentru un
prejudiciu moral cauzat, prejudiciu care nu trebuie apreciat ca o îmbogățire fără justă cauză.
Astfel, având în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului
moral, suferințele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate lui ***** prin acțiunile
ilegale ale organului de urmărire penală, instanța conchide că urmează a admite parțial acțiunea
reclamantului, urmând a dispune încasarea din bugetul statului în beneficiu reclamantului cu
titlul de prejudiciu moral, sumă de 100.000,00 (una sută mii lei, 00 bani) sumă care, în opinia
instanței, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce la o satisfacție echitabilă persoanei
vătămate, fiind corelativă cu practica judiciară pe cazuri analogice.
Prin urmare, pretenția în partea în care excedă suma încasată cu titlul de prejudiciu
moral urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or, aceasta este una excesivă și nejustificată.
În acest sens, instanța de judecată consideră necesar de precizat că, deși reclamantul a
invocat faptul că suferințele fizice și psihice ca rezultat al acțiunilor ilegale ale organului de
urmărire penală și a procuraturii au fost determinate și de condițiile inumane din izolatoare de
detenție provizorie, acesta, contrar prevederilor art. 4732 alin. (1) Cod procedură penală care
stipulează că, plângerea împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile
de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează
drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi înaintată de către condamnat
sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanța de judecată în a cărei rază

teritorială se află instituția penitenciară în care se deține condamnatul sau prevenitul ori, după
caz, din care a fost eliberat, nu și-a valorificat acest drept.
Totodată, instanța nu se va expune asupra fiecărui argument invocat, ținând cont de
Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția
Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din care rezultă că pentru a răspunde cerințelor
procesului echitabil motivarea hotărârii trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat
chestiunile esențiale și nu trebuie interpretată ca impune un răspuns detaliat la fiecare
argument (Van de Hurk vs Țările de Jos, 19.04.1994, pct.61, seria A, nr.288).
Succesiv, instanța reține și faptul că reclamantul solicită și repararea prejudiciul material
cauzat ca rezultat al suportării a cheltuielilor în legătură cu asistența juridică de care a beneficiat
pe parcursul examinării prezentei cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părţii care a avut cîştig de cauză
cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se
compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului –
proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
În acord cu prevederile art.96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câștig de cauză
cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi
rezonabile.
Reieșind din norma citată supra și raportată la speță, instanța remarcă că, pe parcursul
examinării litigiului reclamantul a fost asistat și reprezentat în instanța de judecată de către
avocatul Denis Terioșchin, care acționează în temeiul mandatului nr. 1780957 din 03 octombrie
2023 (f.d 2).
Conform Bonul de plată Seria PL nr.874699, pentru asisțența juridică și reprezentarea
reclamantului în instanța de judecată pe cauza civilă privind încasarea prejudiciului,
reclamantul a achitat cabinetului avocatului ,,Denis Terioșchin,, suma de 20 000 lei (douăzeci
mii lei) (f.d.60).
Conform pct.15 al Recomandării Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012 privind
cuantumul onorariilor avocaților şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor
de asistenţă juridică, și pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistenţa juridică
trebuie să fie necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime.
Pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistenţa juridică trebuie să fie
necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime.
Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidenţiază
necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor
documente: a. dovada achitării onorariilor avocaţilor (copii de pe dispoziţiile de plată prin
virament sau bonurile de plată); b. copia de pe facturile de strictă evidenţă, emisă pentru clienţi
persoane juridice şi în alte cazuri stabilite de legislaţie; c. listă detaliată a actelor/acţiunilor
efectuate de avocat şi a timpului aferent acestora ( cu tariful şi orarul).
Respectiv, în baza prevederilor legale enunțate mai sus, instanța consideră oportun de a
admite parțial cerința înaintată de reclamant ce ține de compensarea cheltuielilor de asistență
juridică, și va încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui *****, 10.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de asistența juridică
suportate în prezenta cauză civilă.

Consecvent, pretenția în partea ce excedă suma încasată cu titlul de cheltuieli pentru
asistența juridică, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, or, aceasta este una excesivă și
nejustificată, neprobată prin prisma practicii CEDO, care evidenţiază necesitatea prezentării, de
către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a mai multor documente, nu doar bon de
plată.
În conformitate cu art. 96, art. 238-241 și art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă,
h o t ă r ă ş t e:
Se admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de ***** împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
Se încasează din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui *****, cod personal ***** suma de 100.000,00 (una sută mii lei, 00
bani) cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și suma de 10.000,00 lei (zece mii lei,
00 bani) cu titlu de cheltuieli de asistența juridică suportate în prezenta cauză civilă, în total
suma de 110.000,00 (una sută zece mii lei, 00 bani).
În rest, pretențiile lui ***** se resping ca neîntemeiate.
Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de la
data pronunțării dispozitivului hotărârii, prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Președintele ședinței,
judecător
Culinca

Eugenia